Traducere de Octavian Cocoş
Nu cu libaţii, ci cu râs, rumoare,
Udarăm noi altarul lui Amor,
Dărâmând pe jos verzi fructe la-ntâmpare,
Lăsând iubiri să se înalţe-n zbor.
Şi mirtul lui Amor pe-a noastră frunte
Păgână noi apoi l-am aşezat,
Şi cu ghirlande, ca cu nişte funde,
L-am priponit şi un banchet am dat.
El n-a vorbit; dar mie-mi este frică
De-a lui văpaie-n care o să pierim,
Şi vom vedea cum sângele ne pică
Pe-al lui altar din crângul anonim,
Sau pe-a lui Pan păşune, pe versanţi,
Unde se duc femei cu-ai lor bărbaţi.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.